Craciunul nu e ghiftuiala oarba, nu e napustire hulpava dupa ce ai postit.Craciunul nu e razboi in trafic pentru familie.Craciunul nu e familie daca familia zbarnaie de tensiuni nerostite.Craciunul nu e Mos Craciun in alb si rosu. Craciunul nu e colind cu orice pret, supracantat, la ore nepotrivite.Craciunul nu e o perioada in care "ne deschidem inima ca sa intre lumina sfanta". De ce ar fi inchis in restul anului?Craciunul nu e slogan dulceag sau vorbe mari.Craciunul nu e reamintirea valorilor morale lipsa.
Craciunul nu e un program special la televizor. Si nici zambet fals nu e Craciunul. Craciunul nu e prilej de regret ca nu ai cu cine petrece sarbatorile.Craciunul nu e bilant.Craciunul nu e lumina electrica in exces sau bradul pe care te-ai luptat sa-l aduci acasa ca un erou modern.Craciunul nu e lupta.Craciunul nu e promotie. Nu-l gasesti pe rafturile care urla ca e Craciunul.Nu e cozonac, caltabos, toba, sorici sau vin rosu. Craciunul nu e ilustrata si nici fericire tampa impachetata in spoturi publicitare cu reni si Mos Craciuni pentru diferite nise.Craciunul nu e nimic din toate astea.Nu e drum'n base, nici popcorn sau clubbing.Craciunul nu e discoteca si nici fantezie sexuala de iarna.Craciunul nu e bere.
Craciunul nu e nimic din tot zgomotul asta surd si disonant ca o orchestra mondiala care se acordeaza la nesfarsit fara sa mai inceapa sa cante. N-are niciun rost asa. Nu e despre asta. Nu pentru mine. Mi-o spun in fiecare an, incercand cu disperare sa inot spre marginile vartejului care ma trage la fund unde in malul vascos zac resturi de sarmale, conserve, reprosuri, un fel de mazga sufleteasca, o inertie vesteda.Craciunul e altceva. Craciunul este momentul in care s-a schimbat TOTUL. Craciunul e momentul in care Oamenii au descoperit Speranta prin Iubire. Vorbe mari, nu? Da de unde, vorbe prea mici plutind pe Marea Moarta. Dar, pentru ca vorbele astea mici care plutesc in deriva sa ajunga la destinatie si sa umfle panzele celor care mai au curajul sa navigheze, e nevoie sa sarbatorim Craciunul. Pentru EL. Pentru tot ce ne da in fiecare zi. Pentru tot ce uitam sa inapoieem.As fi vrut sa inchei altfel. De fapt, Craciunul nu e nici macar ce am scris eu aici. Nu poti scrie despre Craciun in mijlocul Marii Moarte.
...............................................................................................................
Am ascultat continutul acestui text, scris de Tudor Chirila si difuzat de Radio ZU, in timp conduceam masina, incercand cu greu sa ajung intr-o zona comerciala a Brasovului, pentru "cumparaturile de sarbatori".
Superbe reflexii. Nu pot sa nu vi le impartasesc.
Oare, nu ar fi mai bine sa nu ne dorim nimic de sarbatori ?
Sa renuntam la placerea aceasta scumpa care " nici nu stii ce te face mai fericit.
Sa primesti sau sa daruiesti ?" Sa nu ne mai amagim copiii cu povesti despre mos.
Sa nu mai muncim pentru masa de Craciun.
Sa renuntam la bucuria si emotia revederii cu parintii cu fratii, rudele.
Sa uitam sa vorbim despre EL, despre noi, despre lumea noastra, despre visele noastre si sa ne odihnim. In traditia crestina, sarbatoarea nasterii Mantuitorului reprezinta un prilej de mare bucurie caci prin nasterea lui Hristos, Dumnezeu a facut posibila mantuirea, adica eliberarea din robia pacatului si a mortii si dobandirea vietii vesnice.
Magii, I-au inchinat daruri, noi ? Noi, sa nu mai credem in nimic si s-o lasam mai moale si cu simbolisica ca-i criza...? Si totusi..., daca nu ne-am zbate pentru a pune ceva bun pe masa, daca nu am avea ce sau cui darui, daca nu ar mirosi a brad, a cozonac sau a demancare sau nimeni nu ne-ar deschide usa, oare nu am realiza ca de fapt am uitat sa simtim ca traim ? Ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata, spunea O. Paler. Mai devreme sau mai tarziu poate o sa ne para rau dupa lucruri pe care le-am fi putut face dar le-am amanat, crezand ca mai avem timp....Eu asa vad lucrurile mai integratoriu, bineinteles pastrand rapoartele rezonabile intre bucuria trupului si cea a sufletului. Postul fara rugaciune e cura de salbire, viata fara de hrana nu poate exista, fara de hrana spirituala e indobitocire curata. Desigur societatea actuala a inclinat balanta si aici ii dau multa dreptate lui Tudor Chirila ale carui insemnari sunt remarcabile.
Deci, indraznesc sa va urez ca sfintele sarbatori ale nasterii Domnului sa va gaseasca in pace si sanatate, sa aveti ce pune pe masa, ce si cui darui. De unde dati sa nu se cunoasca, de la cine primiti Dumnezeu sa-l ocroteasca, sa ne vedem si sa ne auzim cu bine, acum si inca multi ani de acum inainte. Sarbatori fericite si la multi ani ! Birsan Ioan
Craciunul nu e un program special la televizor. Si nici zambet fals nu e Craciunul. Craciunul nu e prilej de regret ca nu ai cu cine petrece sarbatorile.Craciunul nu e bilant.Craciunul nu e lumina electrica in exces sau bradul pe care te-ai luptat sa-l aduci acasa ca un erou modern.Craciunul nu e lupta.Craciunul nu e promotie. Nu-l gasesti pe rafturile care urla ca e Craciunul.Nu e cozonac, caltabos, toba, sorici sau vin rosu. Craciunul nu e ilustrata si nici fericire tampa impachetata in spoturi publicitare cu reni si Mos Craciuni pentru diferite nise.Craciunul nu e nimic din toate astea.Nu e drum'n base, nici popcorn sau clubbing.Craciunul nu e discoteca si nici fantezie sexuala de iarna.Craciunul nu e bere.
Craciunul nu e nimic din tot zgomotul asta surd si disonant ca o orchestra mondiala care se acordeaza la nesfarsit fara sa mai inceapa sa cante. N-are niciun rost asa. Nu e despre asta. Nu pentru mine. Mi-o spun in fiecare an, incercand cu disperare sa inot spre marginile vartejului care ma trage la fund unde in malul vascos zac resturi de sarmale, conserve, reprosuri, un fel de mazga sufleteasca, o inertie vesteda.Craciunul e altceva. Craciunul este momentul in care s-a schimbat TOTUL. Craciunul e momentul in care Oamenii au descoperit Speranta prin Iubire. Vorbe mari, nu? Da de unde, vorbe prea mici plutind pe Marea Moarta. Dar, pentru ca vorbele astea mici care plutesc in deriva sa ajunga la destinatie si sa umfle panzele celor care mai au curajul sa navigheze, e nevoie sa sarbatorim Craciunul. Pentru EL. Pentru tot ce ne da in fiecare zi. Pentru tot ce uitam sa inapoieem.As fi vrut sa inchei altfel. De fapt, Craciunul nu e nici macar ce am scris eu aici. Nu poti scrie despre Craciun in mijlocul Marii Moarte.
...............................................................................................................
Am ascultat continutul acestui text, scris de Tudor Chirila si difuzat de Radio ZU, in timp conduceam masina, incercand cu greu sa ajung intr-o zona comerciala a Brasovului, pentru "cumparaturile de sarbatori".
Superbe reflexii. Nu pot sa nu vi le impartasesc.
Oare, nu ar fi mai bine sa nu ne dorim nimic de sarbatori ?
Sa renuntam la placerea aceasta scumpa care " nici nu stii ce te face mai fericit.
Sa primesti sau sa daruiesti ?" Sa nu ne mai amagim copiii cu povesti despre mos.
Sa nu mai muncim pentru masa de Craciun.
Sa renuntam la bucuria si emotia revederii cu parintii cu fratii, rudele.
Sa uitam sa vorbim despre EL, despre noi, despre lumea noastra, despre visele noastre si sa ne odihnim. In traditia crestina, sarbatoarea nasterii Mantuitorului reprezinta un prilej de mare bucurie caci prin nasterea lui Hristos, Dumnezeu a facut posibila mantuirea, adica eliberarea din robia pacatului si a mortii si dobandirea vietii vesnice.
Magii, I-au inchinat daruri, noi ? Noi, sa nu mai credem in nimic si s-o lasam mai moale si cu simbolisica ca-i criza...? Si totusi..., daca nu ne-am zbate pentru a pune ceva bun pe masa, daca nu am avea ce sau cui darui, daca nu ar mirosi a brad, a cozonac sau a demancare sau nimeni nu ne-ar deschide usa, oare nu am realiza ca de fapt am uitat sa simtim ca traim ? Ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata, spunea O. Paler. Mai devreme sau mai tarziu poate o sa ne para rau dupa lucruri pe care le-am fi putut face dar le-am amanat, crezand ca mai avem timp....Eu asa vad lucrurile mai integratoriu, bineinteles pastrand rapoartele rezonabile intre bucuria trupului si cea a sufletului. Postul fara rugaciune e cura de salbire, viata fara de hrana nu poate exista, fara de hrana spirituala e indobitocire curata. Desigur societatea actuala a inclinat balanta si aici ii dau multa dreptate lui Tudor Chirila ale carui insemnari sunt remarcabile.
Deci, indraznesc sa va urez ca sfintele sarbatori ale nasterii Domnului sa va gaseasca in pace si sanatate, sa aveti ce pune pe masa, ce si cui darui. De unde dati sa nu se cunoasca, de la cine primiti Dumnezeu sa-l ocroteasca, sa ne vedem si sa ne auzim cu bine, acum si inca multi ani de acum inainte. Sarbatori fericite si la multi ani ! Birsan Ioan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu